Iată continuarea articolului despre greșelile comune pe care le putem face la început de drum. Prima parte a articolul o găsiți aici.
Cu toții ne dorim cea mai bună aparatură din domeniu. Fie că vorbim despre un body cu mai multe puncte focale sau de senzor mai mare ori de obiective luminoase (cu diafragma cât mai deschisă, exp. f/1.4). Doar că ar trebui să știm și cum le folosim, deoarece cu cât diafragma este mai deschisă, cu atât profunzimea de câmp va fi mai mică, iar anumite părți din cadru vor fi în afara câmpului de claritate.
O altă greșeală frecventă la fotografii începători este că fotografiază de la o distanță prea mare. Acest mod de abordare aduce într-un portret zone goale, uneori foarte mari, ce încadrează subiectul, fără a avea însă o legătură anume cu acesta sau cu povestea imaginii. Spațiul negativ ar trebui folosit în redarea, sublinierea, amplificarea mesajului ce se dorește a fi transmis către privitori. Dacă nu, el va reuși să distragă atenția creând confuzie. Apropierea de subiect sau folosirea unei focale lungi poate salva momentul.
La fel ca în articolele precedente unde vă povesteam despre greșelile comune (le găsiți aici și aici) nu putem lăsa deoparte fundalul deoarece este una dintre cele mai des întâlnite greșeli la început de drum. Ei bine, este de preferat să avem un fundal cât mai curat posibil asigurându-ne că nu avem prea multe elemente ce pot distrage privitorul (zone luminate, culori puternice s.a.m.d.). Un prim pas ar fi defocalizarea acestuia sau detașarea subiectului de fundal prin folosirea unei diafragme deschise (mare atenție și la obiectivul folosit).
Și pentru că tot vorbim de fundal, cred că nu pot sublinia cât de important este să fim atenți la ce este în spatele subiectului nostru. Am văzut nenumărate imagini, nu numai la începători, care pur și simplu ignoră fundalul. Drept rezultat au o imagine similară celor de mai jos. Cel mai simplu mod de a evita astfel de situații este să nu te grăbești, să te uiți prin vizorul camerei înainte de a declanșa și să faci un pas mai la stânga sau mai la dreapta.
Oamenii au un spectru vizual adaptabil, creierul nostru face toată treaba fără ca noi să depunem mari eforturi în a distinge culorile sau a remarca albul-alb. Însă camera foto “vede” culorile exact așa cum sunt ele în anumite condiții de iluminare. Astfel, la lumina caldă a becului – albul este gălbui, dacă este înnorat – albul are tentă portocalie, după apus – albul are tentă albăstruie. Camera foto are integrată o funcție, denumită, balans de alb (WB – white balance) care te poate ajuta în diferite situații. Astfel, tot ce trebuie să faci este să setezi corect balansul de alb și să fotografiezi RAW (dacă fotografiezi RAW mai poți corecta balansul în post procesare).
Dacă vrei să ai câteva amintiri unde calitatea imaginii nu contează, poți fotografia fără nici o grijă în format Jpeg. Dar dacă îți dorești să ai cât mai multe detalii în fotografiile realizate de tine îți recomand să începi să fotografiezi în format RAW.
Desigur că nu este o regulă care spune că trebuie să fotografiezi într-un anume format, dar există motive întemeiate pentru care majoritatea fotografilor experimentați fotografiază în format RAW. Printre acestea regăsim: calitatea imaginii, Dynamics Range, culoare s.a.m.d. Plus că atunci dacă fotografiezi Jpeg, camera foto aplică preset-uri imaginii tale precum: saturație, claritate, balans de alb s.a.m.d. Formatul RAW este un format care nu e comprimat și include toate informațiile unei fotografii.
Acum că vă sunt familiare câteva din greșelile comune pe care le puteți face, hai să ieșim la fotografiat.
Următorul workshop „vorbește” despre simbolistică și senzorial. Dacă vrei să ni te alături te poți înscrie aici.
Dacă vrei să înveți mai multe cu și despre fotografie în general, te așteptăm la oricare din cursurile și workshop-urile noastre. Să nu uităm de cursurile individuale personalizate, care îți permit să înveți fotografia în ritmul tău… când și cum îți permite timpul. Mai multe detalii și înscriere le găsiți pe pagina de cursuri individuale.
Fotografie: Luiza Marinaș & Elena Corbu
Text : Luiza Marinaș
