Surprizele fotografiei pe film

Shape Image One
Surprizele fotografiei pe film

Nu știu câți dintre voi ați încercat fotografia pe film, suntem cumva într-o era digitală și înțeleg de ce filmul devine din ce în ce mai uitat. Cu toate acestea, aș vrea să vă încurajez să încercați filmul deoarece suprizele fotografiei pe film pot fi nemărginite și extrem de interesante.

Pentru cei ce se întreabă dacă mai există film pentru fotografie, vă pot confirma că da. Le puteți găsi la magazinele de specialitate, la secțiunea de echipamente foto. Mai mult decât atât, încă există pe piață soluții pentru developarea manuală a filmelor și laboratoare foto pentru developare.

Eu am fost mereu atrasă de fotografia de film și deși, în ultimul timp, ajung să o practic din ce în ce mai rar, mi-am făcut un set-up funcțional. Lucrez pe Elan 7 Canon pentru filmele de 35 mm, căruia îi atașez obiectivele de la DSLR-ul 5d Mark II, deci cumva mă descurc cu același set de obiective pe care le folosesc pe digital și pe o camera pe format mediu- Bronica 6/6 cu un obiectiv zenza 80mm. Am încercat mereu să îmi cumpăr filme cu developare manuală, că să le pot developa singură (acasă în baie ? )….. O spirală pe care rotesc filmul, un revelator , un fixator, un pic de întuneric și începe distracția.

Când am început să fotografiez, mi-a fost destul de greu să merg undeva să scanez filmele, pentru că dura foarte mult și costa destul de mult pentru bugetul meu… Așa că, am decis să îmi iau un scanner – nici scump nici ieftin, dar care să-și facă treaba decent.

Din momentul acela, am avut o relație foarte frumoasă cu fotografia, plină de momente neprevăzute, dar faine. Cumva îmi puneam întrebarea de ce fotografiez pe film când digitalul ne oferă deja o imagine, calitativ vorbind, foarte bună. Așa este. Chiar și patina de film o poți imita foarte bine în postprocesare. Atunci de ce? Mi-am dat seama că elementul imprevizibilului oferit de fotografia pe film este ceea ce mă ține ancorată în lumea aceasta. Este atât de fain ce îți oferă fotografia pe film. Nici un cadru nu îți iese exact cum te aștepți, și de cele mai multe ori am fost surprinsă să văd că rezultatul era mult mai fain și mai interesant decât m-aș fi așteptat.

Să vă dau câteva exemple, în acest fel poate vă conving.

Imaginile de mai sus sunt din primele mele experiențe cu filmul. O fotografiam pe Alina, tocmai terminasem ședința în casă unde purta o ie foarte diafană, și am luat o pauză să scot filmul consumat și să pun altul. Povestind cu ea nu m-am dat seama că, din greșeală, am pus același film în aparatul de fotografiat. Am ieșit în spatele casei să facem o ședința la linia ferată care trecea pe lângă sat. Am terminat filmul, l-am scos din aparat și a doua zi l-am dus la un laborator de developare. Când mă duc să ridic filmele, mi se spune- “domnișoară mi-ați dat un film neutilizat și unul cu cadre suprapuse”. Am rămas șocată.. mi-am dat seama ce am făcut și eram de-a dreptul terifiată, deoarece acea ședință o realizasem doar pe film, fără digital. Un singur gând aveam, am pierdut toate imaginile și trebuie să refac ședința foto. Cu acest gând am ajuns acasă și din curiozitate am pus filmul la scanat.

Cadru după cadru începeam să descopăr ceva minunat, fiecare suprapunere era o poveste în sine. Din 36 de cadre, 30 dintre ele erau pur și simplu mai mult decât ceea ce mă așteptam când am apăsat pe butonul declanșator.

După acea întâmplare pot să va spun că am început să experimentez în procesul scanării suprapunând câte două filme, cadru peste cadru, să văd ce iese. Am avut și rezultate bune și experiențe din care am învățat câte ceva. De o altă experiență similară am avut parte într-o zi când, tot din greșeală, în loc să deschid capacul aparatului în baie, în întuneric, l-am deschis în încăperea unde făceam poze. Evident, ultimile cadre s-au voalat. Însă nu toate, am avut imagini unde lumina a intrat foarte puțin și s-a schițat acest efect de culoare galbenă, care parcă e o rază de lumină ce trece peste umerii și chipul fetei. Iată un alt rezultat pe care nu-l așteptam, și în contextul fotografiei pe film, l-am primit cadou.

Povestea imaginilor de mai jos, începe de la un aparat foarte vechi un Zorki, al cărui obturator era format din lamele și care, la un moment dat, am observat că nu se mai suprapuneau perfect. Am pus totuși filmul, am închis capacul și am zis să încerc, pentru că era unicul aparat la îndemână. Aveam și camera digitală, deci dacă nu ieșeau, nu ieșeau, asta era.

Filmul l-am dus la developat și când l-am scanat, am observat ceva foarte interesant- niște sclipici care a apărut în stânga imaginii. Lumina intrată prin acele mici spații ale lamelelor. Eram atât de incantata ta încât am mai realizat o ședință foto cu același aparat. Ei, de această dată nu a mai fost sclipici, însă a fost altceva – un fum, un norișor în partea de sus a cadrului. Era vorba și de cum poziționăm aparatul față de subiect și față de sursa de lumină. Norul acesta parcă era din poveste, așa că am început să cred, din ce în ce mai mult, în miracolul fotografiei pe film. Am tras toate 36 de cadre și când să rotesc filmul să îl scot, s-a auzit un zgomot ciudat, am deschis aparatul și am văzut că s-a rupt perdeaua…M-am întristat tare mult, simțeam că s-a terminat distracția cu sclipici și fum.

Desigur că aceste efecte le poți face în post procesare, dar oare îți trece prin cap să faci așa ceva? Faptul că în ultimele momente ale funcționarii sale, aparatul de fotografiat pe film mi-a oferit acest miracol, este o poveste care simt să o tot spun mereu, cu același entuziasm al momentului…

Cu siguranță, toți cei care au fotografiat pe film, au poveștile lor și cred că îmi pot împărtăși emoțiile, iar cei care încă nu au apucat să facă acest lucru, vă încurajez să încercați. E ca și cum pe lângă fotograf, care deține cumva controlul, mai exisă o forță magică care aduce mereu acel imprevizibil, ce răstoarnă rezultatul, scoțând în lumina ceva mult mai mult decât știi tu, ca fotograf, că ar trebui să iasă. Parcă acea forță magică știe mai bine cum să contureze mesajul, și o face atât de fain în felul său.

Și da, se pot întâmpla și accidente nefericite, dar e un risc asumat deoarece întâmplările fericite îți pot aduce emoții de nedescris.

PhotoInsights

PhotoInsights

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *