Ai cumpărat vreodată vreun instrument fotografic, fiind convins că vei face poze mai bune? Fii sincer! Și dacă tot ești sincer, de câte ori ai întrebat pe cineva pe Facebook cu ce aparat și cu ce setări a făcut o poză anume? Nu s-a întâmplat niciodată? Nu ești sincer… Mie mi s-a întâmplat, și nu o dată. De mai multe ori. Mult timp. Până când am devenit un fel de sclav al aparaturii. Mereu găseam o scuză, o justificare când nu-mi ieșea ceva. Aparatul nu a focalizat, obiectivul nu e aliniat, culorile proaste sunt din cauza brandului X sau Y. Zece ani sau mai bine așa a fost. Anual cumpăram alt aparat, alte obiective. Îți sună cunoscut?
Și am trecut și prin momentul când am vrut să renunț la fotografie. Motivele erau variate: simțeam că nu înaintez (deși aveam comenzi prea multe), că nu ajung nicăieri, că îmbătrânesc, că nu are sens / rost / direcție.
O criză prin care au trecut sau vor trece mulți dintre noi. Am avut de ales: renunț la tot sau schimb. Și am schimbat: brand, abordare, imagine, aparatură. Geanta foto a slăbit de la aproape 30.000 EUR la mai puțin de 7.000. Două obiective vechi, unul mai vechi decât mine, focus manual. Plus un banal 50mm. Rezultatele? Nimic nu s-a întâmplat rău, fotografia a fost chiar mai bună, eu eram mai liber.
Au mai trecut 2-3 ani și am trecut la mirorrless. La cel mai micuț mirorrless care are imaginea suficient de bună în lumină puțină. Sunt deja mai bine de 20 de evenimente la care am lucrat aproape exclusiv cu un aparat destinat pasionaților și nu “profesioniștilor”. Am primit sute de întrebări, de la fotografi și clienți deopotrivă: cu asta lucrezi? Și îți spun și ție, cu mândrie: da! Cu asta mă simt fericit.
Nu te încurajez să vinzi tot ce ai, nu vreau să spun că nu merită ultimul aparat produs de X. Echipamentele te ajută. Dar, află de la mine, ele nu fac fotografia bună. Tu o faci. E greu de crezut, însă tu ai șansa de a afla aceste lucruri mult mai devreme decât am aflat eu. Imaginea bună se face cu mintea, cu energia, cu oamenii din fața ta, cu toată educația vizuală de până atunci, cu șansă, atenție, determinare. Un aparat monstruos de mare și scump poate să ajute. Sau să te încurce, depinde de ceea ce îți dorești.
Probabil singurul echipament necesar cu adevărat este cel de siguranță. Aparatul spre care întinzi mâna, atunci când camera principală refuză să te mai asculte. Nu ispiti norocul mergând la nuntă fără cameră de backup. Pentru că vei avea nevoie de ea mai devreme decât gândești.
Uitându-ne la “marii fotografi”, vedem mereu echipamente scumpe. Și asta ne convinge că, vrând să fim ca ei, avem nevoie de aceleași instrumente. E cel mai ușor de făcut saltul de la începător la celebritate cumpărând sculele folosite de cei care au succes. E mai greu de acceptat că fotografii cu notorietate au ajuns acolo cu enorm de multă muncă, educație, șansă.
Aparatele sunt ceva tangibil, concret, restul sunt iluzii, mai greu de atins. Însă “restul” e relevant. Te-ai prins acum?
Nu deveni robul echipamentelor. Fotografia e minunată pentru că fiecare poate avea dreptate, indiferent de aparatura folosită. Șansa ta de a avea succes e legată de ceea ce ești tu, ca om. Nu de ce ții în mână. Nu ar trebui să investești tot ce ai într-o electronică lipsită de suflet, de imaginație, de energie și de viziune. Ci dimpotrivă, investește tot ce ai în tine, tu nu ai termen de garanție atât de limitat, tu nu ai nevoie de obturatoare schimbate. Tu ești fotograful, în tine ar trebui investit cel mai mult.
Pentru a te convinge și mai mult de goana stupidă spre echipamente mai mari, mai rapide, mai scumpe, te întreb: contează cu ce pensule au pictat marii artiști ai lumii? Pe ce tip de material? Sunt convins că, între pictorii de astăzi, sunt mulți cei care folosesc iluminare controlată în studio, balansată perfect. Ai auzit vreodată de ei? Probabil că nici nu o să auzi vreodată, pictura care rămâne în sufletele altora e pictura scrisă cu sufletul autorului. Nu cu pensula robotizată, mânuită de calculatoare. Or veni și timpurile acelea (sau au venit deja), însă refuz să cred că nu mai suntem oameni ci doar sclavi în căutare de mai mulți bani și mai multă faimă.
Autor: Daniel Chindea
