Fotografia este un proces de creație imagistică, iar pentru a ne face înțeleși este necesar să ne concentrăm pe detalii.
Andreas Feiminger spunea că “Limbajul pictural este cea mai veche formă de comunicare grafică cunoscută de om (..) Iar forma cea mai recentă – și desăvârșită de limbaj pictural este fotografia.“
Nu am greși deloc dacă am compara fotografia cu lectura. Dacă în scris, fiecare cuvânt este un simbol, iar mai multe cuvinte construiesc propoziții și fraze ce ajută să ne facem înțeleși, în fotografie fiecare element pe care îl includem în cadru este corespondentul cuvântului sau expresiilor ce vor alcătui propoziții sau fraze menite să ne ajute să ne exprimăm.
Să facem un exercițiu. Să ne închipuim, pentru o clipă, că citim o carte dintr-un domeniu care ne este necunoscut sau că ne uităm la cea de-a treia parte dintr-un documentar despre un subiect de care nu am auzit niciodată, sau, de ce nu, imaginați-vă că ne uităm la „Stăpânul inelelor”, partea a treia, fără să fi citit cartea, ascultat povestea sau să fi văzut primele două părți. Bineînțeles că am putea înțelege despre ce e vorba, însă impactul nu ar fi la fel de puternic ca atunci când citești o carte captivantă, cap – coadă, care-ți stârnește interesul din ce în ce mai mult.
Ei bine, la fel stau lucrurile și în fotografie, dar fără cuvinte, doar cu lumini și umbre; nu cu un creion, ci cu o cameră foto. Prin intermediul fotografiilor, avem posibilitatea de a scrie, comunica și construi un mesaj prin intermediul uneltelor folosite, de la lumină, compoziție, culoare sau un obiect în sine (ex. Un mar roșu sau un copac uscat).
Fotografia artistică se bazează foarte mult pe puterea unui artist de a comunica idei și emoții folosindu-se de ceea ce exprimă fiecare element inclus în cadru și de ceea redă acele elemente puse laolaltă.
Elementele, simbolurile de care vorbesc sunt detaliile, de la pistruii de pe față, poziția corpului și vestimentație asociate cu mediul în care includem subiectul. Așa că, hai să ne oprim pentru o clipă și să fim atenți la detalii. Chipul este important în portretistică, însă noi nu comunicam doar cu chipul, vorbim și ne exprimăm cu întregul corp, prin gesturi. Gesturi ce transmit ceva anume și au o simbolistica aparte.
Să luăm cele mai simple exemple – când cineva stă ghemuit exprimă de durere, singurătate sau frig; la un interviu este bine să îți ții ambele picioare pe podea, iar mâinile să stea lejer, nu încrucișate, pentru a da dovadă de relaxare și interes față de cel din fața ta. Pornind de aici, este indicat să acordăm atenție limbajului corpului și să reușim să scriem o poveste captivantă fără să ne pierdem în detalii, ci făcându-le să lucreze în folosul nostru. La fel stau lucrurile cu fiecare elemente ce înconjoară subiectul. Ce îți exprima apa? Dar o floare de o anumită culoare și formă?
Un portret artistic are acel plus de magie ce transformă subiectul într-un personaj capabil să îți dezvăluie povestea sau conceptul.
Cum anume induci ideea de tristețe, fericire, anxietate, durere sau pace? Ce îți spun ochii? Ce îți exprimă faptul că nu ii vezi? Despre ce vorbește limbajul corpului? Dar garderoba și recuzita?
Micile detalii pot face diferența nu numai în a ne înțelege subiectele, dar și pentru a reuși să le transformăm în personajele poveștii noastre ce vor reuși să “miște” privitorul.
Autor: Luiza Marinaș (Boldeanu)
