Care este diferența între o expunere corectă și o expunere perfectă / Cum arată o expunere perfectă
Cred că cele mai multe întrebări ce mi s-au adresat în timpul workshop-urilor, și nu numai, au fost legate de expunere. Mai mult decât atât, sunt întrebată deseori ce setări ar trebui să folosim pentru a obține o fotografie bună.
Din păcate, aceasta este una dinte cele mai dificile întrebări din domeniul fotografiei, deoarece sunt nenumărate variabile de luat în considerare înainte de a apăsa pe declanșator, iar cele mai importante sunt viziunea și spiritul creativ.
Sincer, odată ce înțelegem ce face fiecare setare și cum poate schimba imaginea, cred că ar trebui să existe doar expunerea perfectă folosită pentru a ne exprima viziunea, oricare ar fi ea.
Am putea descrie acele nenumărate variabile amintite mai sus, însă ar însemna să scriem o carte întreagă. O dată cunoscute setările aparatului și modul de funcționare a acestora, singurul lucru pe care îl mai avem de făcut este să experimentăm.
Expunerea corectă, cea în care avem detalii pe toată suprafața cadrului, de la alb la negru, nu este, în cele mai multe cazuri, cea mai bună alegere. Expunerea perfecta pentru fotografiile noastre este cea în care subiectul/mesajul este evidențiat.
Iată mai jos câteva exemple în care expunerea perfectă nu este aceeași cu expunerea corectă:
1. Contre-jour. Fotografiile în contra lumină
Contre-jour este acel tip de iluminare unde sursa de lumină se află în spatele subiectului tău. Mai exact, sursa de lumina și fotograful stau față-n-față, iar subiectul este undeva la mijloc.
Cu ajutorul contra luminii putem obține imaginii dramatice cu o atmosferă deosebită, care să fie cu totul diferite de cele clasice.
2. Siluetele
Siluetele fac parte din familia imaginilor realizate în contra lumină. Expunerea este realizată pe fundal, în timp ce focusul pe subiect. Astfel obținem o imagine în care fundalul este expus corect iar subiectul este subexpus.
3. Imaginile high key
Aceste imagini au foarte puține tonuri de gri închis sau foarte închis, fiind predominante tonurile de gri deschise sau alb. Iluminarea de tip high-key este folosită pentru a realiza fotografii “optimiste” și pline de viață. Ele sunt simple și în același timp cumva sofisticate.
4. Imaginile low key
Pe de altă parte imaginile low key au acel aer dramatic și misterios. Acest tip de iluminare se poate folosi și pentru a reda emoții mai degrabă negative, însă, evident, că totul depinde de scenă, subiect și concept.
Este de ajuns să înțelegem ca fotografia este un mijloc de comunicare, la fel cum este si muzica, pictura sau literatură, iar noi, fotografii, nu avem nici o pensula mai groasă, de multe ori nu ne putem alege culorile, nu avem nici cuvinte sau expresii ce pot sensibiliza audiența, nici măcar note mai înalte sau joase, precum muzicienii. Noi avem lumină, umbră și culoare.
Cu lumina și umbra scriem, cântam, desenam, ne exprimăm. Tocmai de aceea în fotografie, ca în orice alt tip de artă, este ideal să nu ne fie frică să fim creativi. Putem realiza imagini cu expuneri corecte, respectând întocmai regulile, sau putem supraexpune sau subexpune intenționat pentru a scoate în evidenta mesajul, ideea, conceptul ce ne-a determinat să apăsăm pe declanșator.
Foto articol: Luiza Marinaș – Boldeanu & Tatiana Volontir
Află mai multe despre expunerea în fotografie >> aici.
Vezi și articolele anterioare legate de lumina în fotografie >> aici.
