De ce declanșăm? Iată o întrebare care are nenumărate răspunsuri începând de la „sunt fotograf, din asta trăiesc” la „pentru că vreau”, „deoarece mă urmăresc fanii”, „pentru că particip la un eveniment unic”, „deoarece am descoperit o ceva nou” și multe multe altele.

Unele răspunsuri ar confirma faptul că realizăm o fotografie deoarece aceasta ne permite să oprim timpul în loc sau pentru că ne ajută să capturăm un moment unic ori în alte cazuri intuiția ne îndrumă să facem asta.

Putem analiza o scenă la nesfârșit, apreciind și evaluând în mod conștient elementele participante la acțiunea în sine, elemente pe care altfel doar le-am intui la nivel inconștient. Fotografiem pentru a documenta atât viața noastră, cât și pe a celor din jur. Uneori facem acest lucru pentru a împărtăși din experiențele cu lumea întreagă, alteori pentru a ne aminti cu o mai mare claritate evenimentele trăite.

Dar când ar trebui să ne oprim?

Și aici nu mă refer la fotografii profesioniști care trăiesc din asta. Mă refer la oamenii obișnuiți, care pe vremuri „colectau în imagini” ocaziile speciale și asta în studioul vreunui fotograf cunoscut sau mai puțin cunoscut. Astăzi, fiecare smartphone are cameră foto încorporată și numai anul trecut au fost realizate 1,2 trilioane de fotografii exclusiv cu telefonul. Oare cine se uită la aceste imagini? Știu, fotografiem pentru a retrăi acel moment important, de la primul mers la primul sărut, apoi la prima dată în Paris sau alte ocazii similare. De fapt întrebarea este alta: reușim oare să ne bucurăm de ceea ce trăim dacă în loc să savurăm un concert, îl înregistrăm? Dacă în loc să ne bucurăm de liniștea unei seri sau de o vacanță extraordinară, facem zeci, sute de cadre? De fapt, nu realizarea lor este marele inconvenient, ci faptul că imaginile sunt de multe ori mișcate, realizate stângaci iar de video nici nu mai vorbesc…. Merită? Oare ne trebuie atâtea declanșări? Nu ar merita fotografia sa fie folosită pentru a rememora acele momente? Însă pentru acest lucru, noi ar trebui să trăim momentele cu pricina, să ne bucurăm din plin de acel apus minunat, de acel zâmbet larg de copil, de oamenii noi ce intră în viața noastră, de culturile care ne sunt date pentru a le descoperi, de locurile prin care ajungem și rămânem fără respirație la cât sunt de frumoase.

Pentru a putea „povesti “ atât în cuvinte cât și în imagini este necesar să trăim acele experiențe deoarece ele sunt cele care ne definesc.

Cred că fotografiile ne ajută să călătorim în timp și spațiu, ne permit să experimentăm emoții uitate, ne ajută să ne amintim locuri și oameni întâlniți de-a lungul vieții sau pur și simplu ne transpun în lumi noi și ne ajută să fim informați.

Fotografia ne conectează cu lumea din jurul nostru, dar în același timp ne și rupe uneori de această lume. Este atât document, cât și interpretare, fiecare imagine în parte fiind un moment unic și irepetabil, rupt în timp și spațiu.

Ea ne învață „să vedem” dacă manifestam un interes genuin față de subiectele noastre. Tot ea ne ajută să spunem povesti, însă pentru asta este nevoie să ne antrenăm ochiul să vadă poveștile, să căpătăm acele deprinderi ce ne ajută să comunicăm prin intermediul imaginii.

Pentru mine fotografia este un mod de viață, este oglinda a ceea ce simt, a călătoriilor mele, a ceea ce am experimentat în mijlocul altor culturi, tradiții și civilizații. Însă este extrem de important ca eu (și tu) să trăiesc acele experiențe și nu o dată am lăsat camera la o parte, pentru a putea înțelege și descoperi ce voi comunica mai târziu celor ce îmi privesc fotografiile.

Tu de ce fotografiezi?

Ai și alte sfaturi sau idei? Te invităm să ne lași un comentariu dacă vrei să ne împărtășești gândurile tale. Te așteptăm!

Descoperă cum să vezi creativ și să spui povești în imagini la cursurile de fotografie Photo Insights Academy.

Autor articol: Luiza Marinaș (Boldeanu)
Fotografii articol: Elena C. Corbu, Luiza Marinaș (Boldeanu).

PhotoInsights