Așa cum am scris în partea întâi a articolului, filmele lui Tarkovski pot fi asociate ușor cu poeziile, însă acesta nu se referă la narațiuni sau mesaje definite, ci ne vorbește despre crearea propriului spațiu, un spațiu în care mai degrabă pășești decât să ți-l atribui. În acest context, operele sale capătă mai mult sens, rămânând într-un spațiul general de înțelegere, în care poate păși oricine în funcție de propriile trăiri și experiențe.

De exemplu, filmul Nostalgia (1983) nu este doar o stare sau o emoție, ci este un joc în sine. Iar Sacrificiul (1986) reprezintă o întreagă călătorie. Anume călătoria fiecăruia dintre noi, în care iar jocul ne ajută să ne regăsim, să ne împăcăm cu noi înșine, să ne acceptăm trăirile și să ajungem la un acord interior.

De asemenea, Tarkovski are o atmosferă specifică. De la coloana sonoră din background, sau liniștea care pregătește spectatorul pentru următoarea acțiune, introducându-l într-o stare de anticipare, până la contrastul și spațiul dintre liniște și zgomot, în care personajele rămâneau în poziții fixe, de parcă pozau.

La început poate fi dificil să înțelegi ce simbolizează fiecare scenă, element sau detaliu specific din operele sale și îți recomand să privești cu răbdare și încredere. Filmele lui Tarkovski sunt filozofice și rezumă mai degrabă un drum către intuiție și interpretare sugestivă a artei care trebuie înțeles și perceput prin simțuri, nu prin cuvinte.

Îți las aici câteva concluzii pe care le-am deprins din scurta mea călătorie în lumea filmului artistic, alături de Andrei Tarkovski și în care sper să te regăsești:

• Scopul fiecărui artist este să-și găsească un mijloc personal de exprimare. Un limbaj prin care să reflecte ce se află în interiorul său.
• Dacă artiștii înșiși sunt “mișcați” de natura aleasă, dacă ea le trezește amintiri și le produce asocieri, la spectator ajunge o emoție specială, pură.
• Fără artă avem toate șansele să ratăm tot ce este frumos în jurul nostru. Este important să cred în impactul artei asupra mea
• Chiar dacă arta nu ne oferă soluții la problemele filozofice și existențiale ale vieții, ne oferă bucurie și oglindire, ne face să simțim că trăim și este suficient! Arta trebuie împărtășită 🙂

Pe lângă filmele specificate în prima parte a articolului, vă recomand cu drag să citiți cartea Sculptând în timp de Andrei Tarkovski.

Un articol de: Elena Corbu

PhotoInsights