Cunoaște echipa

Servus, sunt Raluca și iubesc poveștile. Și oamenii. Până acum câțiva ani îmi plăcea mult să scriu, imaginarul prindea contur sub scârțâitul peniței care dansa într-un ritm amețitor pe colile albe. Astfel, momentul în care mi-am luat primul aparatfoto a constituit o tranziție firească spre noi orizonturi. Acum, procesul scrierii cu lumină este ușor diferit, dar în esență același.

Genurile preferate de mine sunt portretul fine-art și fotografia conceptuală. Aici, posibilitățile creative sunt infinite. Mă fascinează eterna căutare de subiecte, fizionomii expresive care să potențeze fiecare scenariu în parte, găsirea recuzitei perfecte, a armoniei cromatice, toate aceste elemente care nu pot coexista independent în cadrul unei imagini desăvârșite.

La polul opus se află un alt gen fotografic drag sufletului meu-fotografia documentară. Toate călătoriile m-au adus în preajma unor oameni fascinanți, deschiși, care mi-au oferit șansa de a participa în spectacolul unic în care erau protagoniști-Viața! Este ca și cum tuturor ne este oferită oportunitatea de a fi actori pe Broadway, să strălucim sub lumina reflectoarelor, să râdem și să plângem cu sinceritate pură, venită dintr-o memorie ancestrală a eurilor noastre pierdute. Fotografului, însă, îi revine sarcina de a imortaliza acele clipe unice, pline de dramă sau savoare. Spre deosebire de fine-art sau conceptual, de data aceasta nu mai deținem controlul narațiunii. Trebuie, inevitabil, să ne chestionăm-‘Oare cum a fost viața omului respectiv până în acest moment?’ ‘Este el fericit?’ ‘Ce anume iubește?’ ‘Care îi sunt pasiunile?’

Diversitatea stărilor și emoțiilor, derulate discret și succesiv în fața noastră, asemenea notelor unei partituri, ne imbogățește ca indivizi, făcându-ne să conștientizăm marea revelație-fotografia, mai presus de expunerea corectă, ne innobilează, ne metamorfozează în personaje altruiste, empatice a căror misiune este aceea de a produce o schimbare, de a semnala disfuncțiile unei societăți bolnave, de a iubi frumosul în orice formă s-ar găsi acesta, de a crea de dragul artei.

Sunt Raluca și iubesc poveștile. Și oamenii.

Sunt Mihai Stetcu si sunt ambasador Nikon, fotograf oficial Red Bull iar in cei peste 20 de ani de experienta am colaborat cu Reuters, EPA, AP, Antena 1, Gazeta Sporturilor si am calatorit in jurul lumii cu o multime de proiecte fantastice (si in continuare o fac).

Ca fotograf caut tot timpul sa ma dezvolt asa ca nu m-am oprit la o singura latura a fotografiei, am experimentat si invatat tot ce putea sa ma ajute sa ajung sa transform pasiunea, hobbyul in jobul perfect.

Mi-am dezvoltat creativitatea, abilitatea a comunica si de a ma juca cu lumina invatand fotografia de fashion si advertising.
Am invatat sa anticipez si mi-am antrenat viteza de reactie invatand fotografia de sport.
Fotografia de food mi-a aratat care sunt micile detalii care fac diferenta.
Am finisat imaginile mele invatand sa le editez.

Experienta mea de acum o datorez unor oameni fantastici care au corectat, slefuit, ghidat ceea ce eram eu ca fotograf la inceput de drum in anul 1994.
Daca doresti sa descoperi minunata lume a fotografiei, eu sunt aici si sunt gata sa iti ofer toata experienta mea.

Sunt pregatit sa iti arat cum fotografia poate:

• sa ajunga de de hobby la acel job de care sa nu te plictisesti niciodata
• sa ajunga de la hobby la acel job la care sa mergi cu zambetul pe buze
• sa ajunga de la hobby la acel job care sa te faca sa sari jos din pat dimineata
• sa ajunga de la hobby la acel job de la care nu mai vrei sa pleci in vacanta

Bună, mă numesc Luiza și îmi place să colecționez amintiri. Locurile pe care le-am vizitat și oamenii pe care i-am cunoscut de-alungul timpului m-au format ca om și mi-au îmbogățit atât bagajul de cunoștințe cât și sufletul.

În 2007 am descoperit fotografia. Această descoperire, mi-a adus curând mai mult decât mi-am imaginat vreodată. Fotografia a creat punți de comunicare între mine și subiectele mele, între mine și cei care îmi vedeau imaginile și nu în ultimul rând, intre subiectele mele și privitorii. Până a apăsa pe butonul declanșator, ascultam poveștile oamenilor și ale locurilor. Am început să-mi doresc ca prin fotografie să pot povesti celorlalți ceea ce îmi era împărtășit mie.

Am colecționat povesti din: România, Nepal, Argentina, India, Vietnam, Indonezia, Sri Lanka, Thailanda, Iordania și alte țări mai mult sau mai puțin exotice.

Fotografia documentară mă atrage poate cel mai mult, însă am simțit la un moment dat să transmit prin imagini trăirile din sufletul meu, gândurile și experiențele. Mi-am dorit sa scriu cu lumina propriile povesti. Atunci am început să mă îndrept și către alte genuri fotografice cum ar fi portretul fine-art și fotografia conceptuală.

Fotografia m-a ajutat să cunosc locuri, oameni, să mă cunosc pe mine. Iar studiul fotografiei cu tot ce presupunea- partea tehnică, estetică, simbolistică, conceptuală m-a adus într-o lume în care analiticul se îmbină cu creativitatea într-un mod fascinant, iar eu simt să rămân un explorator fidel incurabil al acestui târam.

In timp, unele imagini au devenit cunoscute publicului larg prin diferite articole, interviuri și expoziții care mi-au umplut sufletul de bucurie. Însă nimic nu mă face mai fericita decât sa dau mai departe ceea ce știu. De aici pana la ideea de scoală de fotografie a mai fost un singur pas.

Mai multe imagini și informații puteți găsi pe www.luizamarinas.com