Se zice ca “omul din greșeli învață”, lucru de admirat de astfel. Dacă nu am greși cu nimic, am fi perfecți, ceea ce este improbabil sau am ajunge în punctul cel mai de sus și nu am mai progresa, lucru foarte trist.
Înainte de a apăsa pe declanșator ar fi ideal să luăm în considerare expunerea, compoziția, expresia, fundalul, prim-planul și… alte câteva aspecte importante. Fie că vorbim de fotografia de portret sau alt gen de fotografie, când ne grăbim, reușim să uităm câteva din acele detalii esențiale care ne pot schimba cu totul o imagine… rareori în bine.
Una din greșelile majore făcute în portretistică, atât de către fotografii cu experiență (care ajunși acasă își dau seama că poate, doar poate… nu au realizat cea mai reușită fotografie a lor), cât și de către începători, este de a reuși să captezi în imagine cea mai contorsionată, non armonioasă poziție a subiectului.
Știm bine că în majoritatea cazurilor subiectele noastre nu sunt modele profesioniste, ci oameni normali, pe care îi fotografiem cu diferite ocazii și de cele mai multe ori acestea nu se vor simți foarte confortabil pozând, ba mai mult, unii dintre pot avea trac.
Chiar dacă principala sursă de inspirație este internetul, vă recomand să luați sfaturile de poziționare a subiectului ca pe un ghid și să încercați să vă focusați pe comunicarea cu acesta, în sensul de a reuși să îi inspirați încredere, încurajându-o/l, după caz, să se distreze sau să fie ei înșiși… Apoi, încercați să găsiți punctul de stație potrivit pentru a scoate în evidență subiectul ales și nu rămâneți blocat/ă într-un singur loc.
Știm cu toții cum ne ajută profunzimea de câmp în sublinierea subiectului nostru, desigur, dacă este folosită adecvat. Punctul de focus în fotografie ar trebui să fie exact acolo unde se va uita privitorul. Aș putea spune ca este logic, însă nu întotdeauna reușim să compunem în așa fel încât punctul cel mai atrăgător al imaginii să fie subiectul dorit. Vorbesc la plural deoarece eu recunosc că, uneori, deși nu îmi lipsește experiența, reușesc să fac câte o greșeală de zile mari.
În fotografia de portret, focusul trebuie să fie pe ochii subiectului, să fiu mai precisă, pe ochiul dinspre privitor, dacă personajul este ușor înclinat. Și… mare atenție când folosim diafragma f/1.4, f/1.8 sau orice diafragmă deschisă… mai ales în cazurile în care avem subiect multiplu.
Primul pas sau printre primii pași în crearea acelui portret fascinant constă în alegerea echipamentului corect, mai precis a obiectivului potrivit ideii sau conceptului tău. Utilizarea unui obiectiv necorespunzător ne poate aduce, evident, rezultate nedorite.
Dacă dorim să fotografiem după reguli, obiectivul perfect pentru portretistică este 85mm fix, pe alocuri 50mm fix și bineînțeles tele-obiectivul, deoarece ele redau perfect caracteristicile chipului uman. De reținut, este că deși obiectivele mai sus menționate sunt perfecte pentru portretistică, trebuie ținut cont și de alte variabile ale fotografiei, precum: lumina, culoarea sau compoziția.
În partea stângă este folosit un obiectiv pentru portretistică (85mm) – imaginea a „ieșit nefericită”, iar în dreapta, deși nerecomandat, am folosit un obiectiv superangular pentru a reuși „să scriu” o poveste frumoasă.
Folosirea unui obiectiv superangular este rară în fotografia de portret deoarece poate deforma subiectul, nu îl detașează de fundal și poate include elemente pe care nu ni le dorim în imagine. Dar nu înseamnă cu nu poate fi folosit. Însă pentru a folosi un obiectiv superangular în portretistică avem nevoie de câteva noțiuni de compoziție pentru a-l utiliza cu sens, în avantajul nostru. În imaginea de jos se poate vedea clar cum mâna femeii este foarte mare, comparativ cu capul acesteia. În imaginea din dreapta putem observa cum putem folosi corect (perfect) un obiectiv superangular în portretistică.
Dacă tot suntem la capitolul << punctul de unde fotografiem >> putem aminti și unghiul necorespunzător. Definiția unui acestuia poate varia în funcție de subiectul și contextul imaginii. Un exemplu negativ ar fi, așa cum se poate vedea mai jos, fotografierea unui copil de jos în sus. În mod normal copiii ar trebui abordați de la nivelul privirii lor, pentru a nu le influența cu nimic statura și pentru a vedea lumea din jur prin prisma perspectivei lor. La fel și animăluțele. Doar că nu este un adevăr general valabil, puteți fotografia de unde doriți dacă rezultatul este acela mult așteptat… dacă nu este, reveniți la regulă.
Până atunci, dacă vrei să descoperi mai multe despre fotografia de portret, te invităm să ni te alături la următoarele workshopuri. Mai multe detalii și formularul de înscriere îl poți găsi la secțiunea Workshop.
Le-am pregătit și celor mici câteva cursuri de fotografie foarte atractive, dinamice și interactive. Le găsiți în secțiunea Cursuri pentru copii.
Tot despre viziune, inspirație, reguli, storytelling și altele poți învăța și la cursurile individuale, cursurile de fotografie personalizate după nevoile tale. Program, alte detalii și înscriere pe cursurile one to one.
Text și foto: Luiza Marinaș
